Motivul 1: Poziția ANSVSA în privința eutanasierilor din adăposturile private - contradictorie, neclară și de cele mai multe ori, împotriva legii

Din 2013 până în prezent, persoane și organizații implicate în protecția animalelor au transmis în mod repetat sesizări către ANSVSA privind practici ilegale de eutanasiere administrativă a câinilor din adăposturi private. Cu toate acestea, răspunsurile primite au fost adesea neclare, neunitare sau chiar în contradicție cu legea.

Mai jos urmează o scurtă sinteză a unor astfel de răspunsuri emise de ANSVSA în perioada mai 2025 - aprilie 2026.

1. Mai 2025 - răspuns între eschivare, contradicție și confirmarea legii

   În urma unei sesizări privind o primărie care semna decizii de eutanasiere pentru câini aflați în adăpostul privat Vetmedan, ANSVSA a răspuns inițial că nu are atribuții în verificarea legalității contractelor. Numai că sesizarea nu privea contractele, ci un aspect mult mai simplu și mai grav: legalitatea deciziilor de eutanasiere emise pentru câini aflați într-un adăpost privat.

   ANSVSA a revenit ulterior cu o altă explicație, susținând că, atunci când serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân este concesionat unui operator privat, activitatea s-ar putea desfășura prin adăposturile private ale acestuia, deși o asemenea interpretare nu este prevăzută de legislația specială. Nici de această dată instituția nu a răspuns nimic în legătură cu punctul esențial al sesizării, și anume nelegalitatea semnării deciziilor de eutanasiere pentru câinii aflați în adăpostul privat.

   Abia după o nouă insistență, ANSVSA a admis în mod explicit că asemenea decizii pot fi semnate doar pentru câinii aflați în adăposturi publice. Cu alte cuvinte, exact ceea ce fusese reclamat de la început. Și totuși, deși a confirmat fondul problemei, instituția nu a luat nicio măsură împotriva primăriei vizate în sesizare.

   Acest răspuns reflectă un tipar mai larg, în care sesizările cetățenilor privind abuzuri sunt întâmpinate de ANSVSA cu răspunsuri evazive, contradictorii și fără consecințe concrete.

2. Februarie 2026 - ANSVSA recunoaște explicit: deciziile de eutanasiere pentru câinii din adăposturi private sunt nelegale

   La solicitarea ALDA, ANSVSA, prin directorul general Cristian Mortasivu, a formulat în sfârșit o poziție explicită: semnarea deciziilor de eutanasiere pentru câinii aflați în adăposturi private este nelegală.

   Pe cale de consecință, este legală eutanasierea câinilor fără stăpân în baza unei decizii emise de către o persoană împuternicită în acest sens de către primar doar în adăposturile publice administrate de serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, respectiv de operatorii serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, nu în cele private.

3. Martie 2026 - o nouă schimbare de poziție

   După ce, în februarie 2026, ANSVSA recunoscuse explicit că semnarea deciziilor de eutanasiere pentru câinii aflați în adăposturi private este nelegală, instituția și-a schimbat radical poziția publică numai câteva săptămâni mai târziu. Pe fondul amplificării scandalurilor Vetmedan și ASPA Ivets, ANSVSA a început să le transmită petiționarilor că „legiuitorul nu a statuat în mod direct interzicerea eutanasierii în adăposturile private”.

   Este o formulare care mută deliberat discuția de la problema reală. Legea nu trebuie să enumere expres fiecare situație interzisă, atunci când stabilește deja condițiile stricte în care eutanasierile administrative pot fi dispuse. Iar aceste condiții presupun existența unor decizii de eutanasiere. Iar prin HG nr. 1059/2013, art. 35, al. (2), a fost instituit un cadru de localizare exclusivă a câinilor vizați de aceste decizii, respectiv în adăposturile publice.

Poziția DSVSA-urilor județene

În timp ce ANSVSA oscila între eschivări și schimbări de poziție, DSVSA-urile județene au mers în direcția opusă: au susținut fără rezerve că deciziile de eutanasiere pentru câinii fără stăpân aflați în adăposturi private sunt emise în mod legal.

Gravitatea acestor poziții nu stă doar în faptul că ele contrazic cadrul legal existent, ci și în consecințele lor directe: au oferit o aparență de legalitate unor practici cu consecințe ireversibile (moartea câinilor) și a contribuit la normalizarea unor abuzuri prezentate, în mod fals, ca fiind conforme cu legea.

1. Mai 2025 - DSVSA Vrancea despre eutanasierile din adăpostul Vetmedan

   În cazul Vetmedan, DSVSA Vrancea a oferit una dintre cele mai flagrante încercări de a conferi aparență de legalitate unei practici nelegale, susținând că eutanasierile administrative din acest adăpost privat „sunt asimilate cerințelor prevederilor legale pe care trebuie să le îndeplinească adăposturile publice”. Afirmația este cu atât mai gravă cu cât Vetmedan apare ca adăpost privat chiar pe site-ul oficial al ANSVSA.

   Având în vedere că realizarea activității de gestionare a câinilor fără stăpân se desfășoară în baza contractelor de delegare prin concesiune a serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân de la nivelul UAT-urilor, există dispoziții legale date de către reprezentantul UAT-ului (primar) de împuternicire a unei persoane care să emită decizii individuale de eutanasiere a câinilor fără stăpân, derularea acțiunilor fiind asimilată cerințelor prevederilor legale pe care trebuie să le îndeplinească adăposturile publice; decizia de eutanasiere este dată după expirarea celor 14 zile de la cazarea și staționarea câinilor în adăpost.

2. Martie 2026 - DSVSA Prahova despre eutanasierile din adăpostul Heremy Animal-Med

   În cazul Heremy Animal-Med, adăpostul privat din Boldești-Scăeni, răspunsul DSVSA Prahova este revelator pentru felul în care autoritatea a ales să trateze problema: nu ca pe o chestiune de legalitate, ci ca pe una de procedură. Instituția le-a transmis petiționarilor că nu poate interzice eutanasierile doar pentru că adăpostul este privat și s-a rezumat la a arăta că inspectorii au verificat perioada de staționare a câinilor înainte de emiterea deciziilor și existența unei încăperi speciale pentru eutanasiere, cu respectarea cerinței de a nu provoca suferințe inutile.

   În conformitate cu prevederile OUG nr. 155/2001, nu se poate interzice S.C. Heremy Animal-Med S.R.L. eutanasierea câinilor motivat de faptul că acest adăpost este privat. Inspectorii DSVSA Prahova au verificat respectarea prevederilor legale în ceea ce privește timpul de staționare al câinilor în adăpost înainte de emiterea deciziei de eutanasiere și condițiile în care s-au efectuat aceste eutanasii, respectiv au constatat existența unei încăperi speciale în care aceste operațiuni se efectuează în condiții corespunzătoare și fără a aduce suferințe inutile câinilor.

3. Aprilie 2026 - DSVSA Giurgiu despre eutanasierile din adăpostul ASPA Ivets

   DSVSA Giurgiu este una dintre instituțiile cel mai grav implicate în tolerarea și legitimarea acestor abuzuri. Adăpostul ASPA Ivets este, din toate datele disponibile, unitatea în care s-au realizat cele mai multe eutanasieri nelegale din ultimii cinci ani.

   Astfel, DSVSA Giurgiu a mers până la a susține că, în urma controalelor efectuate, nu au fost identificate elemente care să indice realizarea eutanasierilor în afara cadrului legal, invocând în acest sens chiar art. 35 alin. (2) din HG nr. 1059/2013. Gravitatea răspunsului este extremă: norma nu este invocată pentru a constata încălcarea ei, ci pentru a conferi, în mod artificial, o aparență de legalitate practicilor din adăpostul ASPA Ivets, ca și cum acest articol nu ar limita în mod explicit emiterea deciziilor de eutanasiere la câinii aflați în adăposturile publice.

   În ceea ce privește afirmația potrivit căreia asociațiile sau societățile private nu ar avea dreptul să eutanasieze câini în baza unor contracte de prestări servicii, precizăm că cadrul legal aplicabil nu instituie o astfel de restricție, ci reglementează condițiile în care activitatea de gestionare a câinilor fără stăpân se realizează.

   [..] În același timp, potrivit art. 35 alin. (1) și (2) din același act normativ, decizia de eutanasiere este emisă de împuternicitul primarului, în condițiile expres prevăzute de lege, pentru câinii fără stăpân care îndeplinesc criteriile legale (după expirarea termenului de revendicare/adopție).

Motivul 2: ANSVSA a promovat eutanasierile administrative „la termen”, ignorând limitele legale

Incoerența și interpretările arbitrare promovate de ANSVSA au alimentat, în mod direct, transformarea uciderii câinilor fără stăpân într-un model de afacere. În loc să impună aplicarea strictă a legii și măsurile reale de prevenție și protecție, instituția a tolerat - și uneori chiar a încurajat - o practică administrativă în care viața animalelor a fost redusă la un termen birocratic de 14 zile.

Or, legea și jurisprudența constituțională (Decizia CCR 519/2018) nu permit sub nicio formă eutanasierea automată la expirarea acestui termen, nici chiar în adăposturile publice. Curtea Constituțională a arătat clar că eutanasierea este o măsură excepțională, care poate fi dispusă numai după parcurgerea corectă și completă a etapelor obligatorii, în special a celor privind promovarea pentru adopție și revendicare, și doar dacă autoritatea locală a făcut toate demersurile necesare pentru a asigura spațiul și resursele necesare menținerii câinelui în adăpost, fără a reuși însă să le asigure.

Așadar, lipsa de voință administrativă sau comoditatea instituțională nu pot fi transformate în temei legal pentru ucidere.

Cu toate acestea, ANSVSA a permis ca o măsură excepțională să fie transformată într-un mecanism de rutină. Fără verificarea condițiilor legale prealabile și fără un control real asupra autorităților locale, instituția a tolerat și chiar a impulsionat practica eutanasierii „la termen”. Astfel, majoritatea adăposturilor private au ajuns să funcționeze după formula cinică „14 zile + eutanasiere”, iar primăriile au împuternicit persoane din cadrul acestor adăposturi private să semneze deciziile de eutanasiere imediat după expirarea celor 14 zile.

Mai grav, în anumite situații, unele DSVSA-uri au ajuns până la notificarea primăriilor în sensul eutanasierii câinilor existenți în adăpost pentru a „face loc” unor capturi viitoare - o logică administrativă cinică, incompatibilă cu legea, cu jurisprudența constituțională și cu orice standard minim de protecție a animalelor.

Motivul 3: ANSVSA a neglijat exact componenta obligatorie care putea reduce real problema câinilor fără stăpân: prevenția

Scopul declarat al OUG nr. 155/2001 și al HG nr. 1059/2013 este acela de a crea un cadru legal care să permită reducerea, pe termen scurt, mediu și lung, a numărului de câini fără stăpân, concomitent cu asigurarea protecției efective a bunăstării acestora.

Pentru atingerea acestui obiectiv, legislația specială nu se limitează la capturarea câinilor fără stăpân, ci impune și măsuri structurale, fără de care problema nu poate fi redusă în mod real: evaluări periodice ale numărului de câini sterilizați și nesterilizați, planuri de acțiune semestriale și posibilitatea finanțării sterilizării și microcipării din bugetele locale. Verificarea modului în care autoritățile locale aplică aceste măsuri revine tot ANSVSA, prin DSVSA-urile județene.

În realitate, exact această parte a legii a fost ignorată. Din cele peste 400 de autorități locale pe care le-am contactat, majoritatea celor care ne-au răspuns și care contractaseră servicii cu adăposturi private au declarat că nu au aplicat niciuna dintre aceste măsuri. Cu toate acestea, ANSVSA nu a intervenit decât parțial și tardiv (în 2025), deși avea obligația legală să monitorizeze, să verifice și să corecteze aceste încălcări încă din 2013. Rezultatul este evident: după 13 ani, lipsa prevenției nu este o o excepție, ci regula.

Ce reiese din răspunsurile a peste 400 de autorități locale arată eșecul major al ANSVSA în a crea un plan unitar de acțiune pentru o gestionare eficientă:

1. Peste 80% dintre ele nu au întocmit niciodată planurile semestriale de acțiune obligatorii

   Planurile semestriale de acțiune impuse de legislația specială au rolul de a fundamenta o strategie eficientă pentru reducerea reală a numărului de câini fără stăpân, în principal prin controlul reproducerii necontrolate a câinilor, atât cu stăpân, cât și fără stăpân.

   Vezi mai mult Vezi mai puțin

   ANSVSA, prin intermediul DSVSA-urilor județene, are obligația de a verifica constant modul în care primăriile elaborează și implementează aceste planuri de acțiune privind gestionarea câinilor fără stăpân. În condițiile în care majoritatea primăriilor nu au elaborat niciodată un astfel de plan, este ușor de înțeles că nici obligația de verificare nu a fost, în practică, îndeplinită.

   DSVSA Vrancea a mers până la a sugera, cu tupeul deja caracteristic, că în cazul adăposturilor private planurile de acțiune pot fi întocmite de adăpost pentru toate localitățile pe care le deservește, pe baza informațiilor primite de la fiecare primărie. Asta ar însemna, în logica instituției, că o firmă din Vrancea poate redacta un „plan de acțiune” pentru o localitate din Ilfov, fără să cunoască în mod direct teritoriul, realitățile locale sau amploarea fenomenului din zonă.

   Dar poate cel mai grav nu este caracterul absurd al acestei idei, ci viziunea pe care o trădează. Din felul în care DSVSA Vrancea descrie aceste planuri reiese limpede că instituția nu le vede ca instrumente de prevenție, ci ca simple planuri de „recoltare” a câinilor. Atât. Nicio strategie de reducere reală a fenomenului, nicio preocupare pentru sterilizare, nicio evaluare serioasă a situației din teren - doar capturare și ucidere. Exact modelul pe care Vetmedan l-a pus în practică, ani la rând, sub privirea îngăduitoare a DSVSA Vrancea.

2. Peste 80% dintre ele nu au făcut niciodată evaluări reale ale numărului de câini

   Evaluările numărului de câini fără stăpân sunt indispensabile pentru înțelegerea reală a situației din teren. Fără ele, autoritățile nu pot planifica în mod serios nici măsurile de prevenție, nici intervențiile de capturare.

   Majoritatea primăriilor au răspuns prin formule de tipul „nu se aplică” atunci când le-am solicitat evaluările din ultimii 5 ani. Iar acolo unde aceste obligații au fost măcar formal asumate, ele au fost adesea îndeplinite într-un mod care trădează o lipsă profundă de înțelegere a fenomenului și a mecanismelor reale care alimentează apariția câinilor fără stăpân.

   Vezi mai mult Vezi mai puțin

   Un exemplu relevant este cel al comunei Alexandru cel Bun (Neamț), care a realizat un recensământ al câinilor cu și fără stăpân. Rezultatele au arătat că doar aproximativ 5% dintre aceștia erau sterilizați și microcipați (250 din 4.490 de câini), ceea ce indică un risc structural major de reproducere necontrolată și, implicit, de abandon.

   Cu toate acestea, autoritatea locală a concluzionat că există risc de abandon doar pentru 22 de familii, o evaluare care contrazice flagrant datele culese chiar de aceasta. Mai grav, ca măsură de gestionare a fenomenului, primăria a apreciat că problema poate fi „rezolvată” prin eutanasierea a 50 de câini în fiecare trimestru.

   Această abordare ignoră complet amploarea reală a fenomenului. Din totalul de 4.490 de câini cu stăpân nesterilizați, dacă aplicăm proporția generală de aproximativ 40% femele indicată de Raportul RECS, rezultă aproximativ 1.800 de femele. În absența unor măsuri reale de sterilizare și de control al reproducerii, acestea pot genera anual mii de pui, alimentând în mod constant apariția unor noi câini fără stăpân.

   Cu alte cuvinte, primăria ucide consecințele, dar protejează cauza. În timp ce reproducerea necontrolată a câinilor cu stăpân rămâne practic neabordată, numărul câinilor fără stăpân crește de la an la an, străzile devin tot mai nesigure, iar banii publici sunt absorbiți într-un mecanism fără sfârșit de capturare și eutanasiere, care nu rezolvă problema, ci doar o întreține.

3. Peste 80% dintre ele nu dețin registrul obligatoriu al câinilor fără stăpân capturați

   Legislația specială impune fiecărei primării obligația de a înființa, în cadrul serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân, un registru al câinilor capturați de pe raza localității. În acest registru trebuie consemnați toți câinii fără stăpân capturați, împreună cu toate evenimentele relevante: data capturării, numărul de microcip, data adopției sau a revendicării, data decesului sau data eutanasierii. Aceste date, într-o formă simplificată, trebuie transmise trimestrial de primării către DSVSA-urile județene și au rolul de a oferi, printre altele, o imagine reală asupra modului în care este gestionat fenomenul la nivel local și județean.

   Vezi mai mult Vezi mai puțin

   În realitate, însă, după 13 ani, nicio primărie care a concesionat serviciul unei entități ce operează un adăpost privat nu a transmis aceste date către DSVSA-ul județean. În locul registrelor distincte pentru fiecare localitate, raportările au fost făcute de adăpostul privat, în bloc, sub forma unor totaluri agregate pentru toate primăriile deservite. În aceste condiții, trasabilitatea este practic anulată. Situația devine și mai gravă atunci când aceleași adăposturi private contractează cu localități din mai multe județe: imaginea de ansamblu asupra gestionării câinilor fără stăpân se pierde complet la nivelul fiecărui județ.

   Lipsa acestor registre nu este doar o problemă administrativă, ci deschide direct calea către abuzuri. În cazul Vetmedan, de exemplu, facturile transmise primăriilor includeau servicii care, în realitate, nu fuseseră prestate - lucru care a putut fi identificat doar după consultarea registrelor. Cu alte cuvinte, acolo unde legea cere evidență individualizată și trasabilitate, practica tolerată de ANSVSA a produs opacitate, lipsă de control și condițiile perfecte pentru fraudă.

4. Peste 80% dintre ele nu au organizat niciodată campanii gratuite de sterilizare si microcipare subvenționate din bugetul local

   O gestionare responsabilă, cu efecte reale pe termen lung, presupune automat campanii de sterilizare gratuită și microcipare. Deși legea nu transformă aceste măsuri într-o obligație expresă, ea permite autorităților locale să le finanțeze din bugetul propriu. Cu toate acestea, ANSVSA, prin DSVSA-urile județene, a petrecut mai bine de 11 ani fără să exercite vreo presiune reală asupra primăriilor pentru a adopta exact măsurile care puteau reduce fenomenul la sursă: sterilizarea și microciparea câinilor cu stăpân.

   Vezi mai mult Vezi mai puțin

   Abia în septembrie 2025, ANSVSA a transmis o adresă către Uniunea Națională a Consiliilor Județene, încurajând implementarea programelor de sterilizare. Faptul că acest demers a venit după aproape 12 ani este încă o dovadă a eșecului instituțional. Practic, ANSVSA a ajuns să recomande târziu ceea ce ar fi trebuit să impună ca direcție de acțiune încă de la început. Iar asta s-a întâmplat abia când problema devenise atât de gravă încât chiar instituția admitea că fenomenul câinilor fără stăpân persistă și se agravează.

   Cu alte cuvinte, după mai bine de un deceniu de pasivitate, autoritatea a descoperit târziu utilitatea unor metode pe care Organizația Mondială a Sănătății le recomanda încă din 1990 și care au fost aplicate cu succes în alte state moderne, precum Olanda.

5. Peste 30% dintre ele nu și-au înființat serviciul public de gestionare a câinilor fără stăpân sau capturează în afara lui

   Obligația de înființare a serviciului pentru gestionarea câinilor fără stăpân există încă din 2013, iar neîndeplinirea ei constituie contravenție și se sancționează cu amenzi cuprinse între 10.000 și 20.000 de lei.

   Cu toate acestea, numeroase primării au ales să ocolească această cerință de bază: nu și-au înființat serviciul public, dar au contractat sau au aderat la structuri care operează adăposturi private și au continuat, în afara oricărui cadru legal valid, activități de capturare, adăpostire și chiar eutanasiere.

   Vezi mai mult Vezi mai puțin

   Clarificarea transmisă în 2026 de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, la solicitarea ALDA, nu lasă loc de interpretări: aceste activități nu pot fi desfășurate în lipsa serviciului pentru gestionarea câinilor fără stăpân. Cu toate acestea, aproape toate autoritățile locale care au aderat la ASPA Ivets au declarat că activitățile sunt realizate exact în afara acestui serviciu public, fie pentru că nu l-au înființat niciodată, fie pentru că îl consideră nefuncțional.

   Și mai grav este răspunsul autorităților de control. În fața sesizărilor cetățenilor, majoritatea DSVSA-urilor au preferat fie să nu ia nicio măsură, fie, în cel mai bun caz, să aplice simple avertismente, deși întregul lanț de activități era desfășurat ilegal. În asemenea situații, nu mai vorbim doar despre nereguli administrative, ci despre acte care pot intra în sfera penală, eutanasierile fiind susceptibile de a fi încadrate ca ucidere a animalelor cu intenție, fără drept - încadrare confirmată și de Biroul pentru Protecția Animalelor într-un caz privind o localitate din județul Olt.

Aceste abuzuri au produs nesiguranță pe străzi, traumă pentru oameni, moarte pentru câini, dar și iresponsabilitate instituțională și sărăcirea autorităților locale. Avem localități fără drumuri asfaltate, fără canalizare, fără servicii publice esențiale, dar care plătesc hingherilor privați zeci de mii de euro pentru capturarea și uciderea câinilor, fără să înțeleagă măcar ce înseamnă prevenția reală.

Nu mai este suficientă o reacție de moment. Nu mai este suficientă suspendarea temporară a unui adăpost după apariția unor imagini șocante în presă. Este nevoie de o intervenție reală din partea structurilor de control care pot verifica ANSVSA și pot dispune măsuri pentru repararea a ceea ce mai poate fi reparat. Cele 65.000 de vieți pierdute nu mai pot fi aduse înapoi. Dar aceste morți pot deveni o lecție pentru cei responsabili - o lecție care să facă imposibilă repetarea, în România, a unor asemenea masacre finanțate din bani publici.

Cerem ca cei responsabili să fie trași la răspundere și îndepărtați din acest sistem care a produs doar moarte, abuz și risipirea banului public. DSVSA Vrancea, DSVSA Giurgiu, DSVSA Prahova, DSVSA Vaslui și DSVSA Tulcea, alături de ANSVSA însăși, au permis adăposturilor private să eutanasieze câini în afara cadrului legal pe care aveau obligația să îl apere. În unele dintre aceste instituții, în funcții de conducere, se regăsesc inclusiv rude ale proprietarilor de adăposturi private pe care ar fi trebuit să le controleze. Acești oameni trebuie să răspundă în mod real - administrativ și penal, acolo unde este cazul.

Vrem ca România să fie o țară democratică, în care autoritățile își respectă atribuțiile, legea și cetățenii. Instituții precum ANSVSA trag societatea înapoi cu zeci de ani, afectând nu doar felul în care funcționează statul de drept, ci și capacitatea statului de a proteja siguranța publică, de a cheltui responsabil banul public și de a apăra, în mod real, bunăstarea animalelor.

Ceea ce cerem este de bun-simț:

1. aplicarea fermă a legii, inclusiv prin oprirea definitivă a eutanasierilor administrative din adăposturile private;
2. respectarea regulilor de bunăstare animală, inclusiv prin măsuri reale împotriva adăposturilor în care există rate ridicate de mortalitate;
3. control real asupra modului în care autoritățile locale gestionează problema câinilor fără stăpân, inclusiv pentru aplicarea metodelor preventive obligatorii;
4. tragerea la răspundere a celor care au permis aceste abuzuri.

Pentru că aici nu mai vorbim doar despre câini. Vorbim despre bani publici, despre respectarea legii, despre corupție, despre abuz de putere și despre un sistem care a produs ani la rând moarte, suferință și impostură.