Folosește formularul pentru a trimite un email parlamentarilor și explică-le de ce acest proiect este nociv. Am pregătit un text-model pe care îl poți folosi sau adapta, însă poți trimite și propriul tău mesaj.

Actualizare, 15 decembrie: Un număr de 9 parlamentari (aleși pe listele USR, PNL și AUR) și-au retras suportul pentru L579/2025 (fosta B616/2025)..

Actualizare, 8 decembrie: B616/2025 a fost redenumită în L579/2025, iar procedura de urgență pentru aceasta a fost aprobată.

Pe scurt: proiectul permite autorităților locale fără resurse financiare sau administrative să externalizeze complet serviciul către asociații și operatori din orice colț al țării, inclusiv pentru folosirea adăposturilor acestora. În practică, asta ar însemna că un câine capturat în județul Timiș ar putea fi transportat în adăposturi din județul Constanța - la sute de kilometri distanță. Consecințele sunt grave: recuperarea câinilor pierduți devine aproape imposibilă, șansele de adopție scad drastic, iar costurile suportate din bani publici cresc.

În prezent, legea permite transportul câinilor capturați doar în adăposturi publice aflate în același județ, tocmai pentru a proteja drepturile cetățenilor și pentru a limita costurile.

Deși proiectul susține că va reduce costurile, realitatea arată contrariul: multe UAT-uri plătesc deja sume foarte mari operatorilor privați din alte județe. Mulți dintre acești operatori folosesc exclusiv metode ineficiente și inumane, precum capturarea și eutanasierea, cu rate de eutanasiere medii de peste 80%, pentru că aceste metode sunt profitabile și asigură noi contracte pe viitor.

Exemple de UAT-uri care au folosit exclusiv operatori privați din afara județului pentru gestionarea câinilor fără stăpân:

• Drăgoești (Ialomița): 1.069 locuitori, 450.000 lei în 3 ani (424 lei/locuitor).
• Corbu (Constanța): peste 1.850.000 lei (324 lei/locuitor).

Legalizarea acestor practici nu ar face decât să crească și mai mult risipa banilor publici.

Transportul câinilor la distanțe mari îngreunează recuperarea animalelor și scade drastic șansele de adopție. Cazuri care acum sunt excepții (precum Negrești-Oaș, unde câinii sunt trimiși la peste 600 km distanță, într-un adapost cu o rata de mortalitate de peste 85%), vor avea potential de a deveni regula. O dovadă în acest sens sunt și ratele foarte scăzute de adopție din adăposturile operatorilor privați care capturează câini din afara județului:

• Vetmedan SRL, contracte în peste 100 de UAT-uri din toată țara, cu o rată de adopție in 2023 si 2024 de sub 6%
• Heremy Vet-Clinic, contracte în peste 160 de UAT-uri din toată țara → rata de adoptie in 2023 si 2024 de sub 10%

Legislația actuală interzice mutarea câinilor în alte județe în cadrul acțiunilor ce țin de gestionarea câinilor fără stăpân, pentru a respecta drepturile cetățenilor la revendicare și adopție, pentru a proteja bunăstarea animalelor, dar și pentru a limita costurile.

Deși încă din 2014 există obligația ca fiecare UAT să înființeze un serviciu public de gestionare a câinilor fără stăpân și să dețină Registrul câinilor fără stăpân capturați, majoritatea UAT-urilor nu dispun nici în prezent de acest registru - inclusiv dintre cele care și-au înființat formal serviciul.

Iar deși scopul principal al OUG 155/2001 (art. 1, alin. (2) din HG 1059/2013) este reducerea pe termen lung a numărului de câini fără stăpân (prin stoparea înmulțirii necontrolate, prevenirea abandonului, promovarea deținerii responsabile), majoritatea UAT-urilor au ales să concesioneze acest serviciu către operatori cu adăposturi private, fără niciun fel de implicare directă în soluțiile reale impuse de lege. La rândul lor, cei mai mulți operatori privați, din motive economice evidente, nu investesc în aceste soluții preventive, ci doar în activitățile profitabile pe termen scurt (capturare și eutanasiere).

Consecințe

1. Trasabilitate inexistentă: DSVSA județeană nu știe câți câini sunt capturați în fiecare UAT, ci doar câți ajung în adăposturile operatorilor. Iar atunci când operatorul este din alt județ (cum se întâmplă de cele mai multe ori), devine aproape imposibilă realizarea unor statistici credibile privind situația gestionării la nivel județean.
2. Raportări incomplete și necorelate cu realitatea: Deși HG 1059/2013 obligă la raportări trimestriale (capturați, revendicați, adoptați, eutanasiați), acestea nu se mai fac la nivelul serviciului local, ci la nivel de adăpost, pierzându-se informații esențiale despre localitățile de capturare.
3. Imposibilitatea planificării reale: Legislația impune planuri semestriale de acțiuni pentru reducerea fenomenului pe termen lung. Acestea necesită cunoașterea teritoriului și prezență constantă la fața locului - lucru imposibil pentru un operator privat aflat la sute de kilometri distanță.
4. Irosirea banului public: Sume importante sunt cheltuite pe servicii ineficiente și orientate spre profitul operatorului privat, nu spre rezolvarea problemei. În plus, externalizarea completă a serviciului elimină orice beneficiu pentru economia locală: un adăpost public ar crea locuri de muncă și infrastructură utilă comunității.
5. Lipsa de implicare a autorităților se traduce în tragedii: Un exemplu recent este orașul Mărășești, Vrancea, unde, anul acesta, un copil de 3 ani a fost ucis de o haită de câini fără stăpân. În cele 12 luni anterioare tragediei, autoritățile locale, prin operatori privați, capturaseră 336 de câini, dintre care majoritatea au fost eutanasiați, fără ca pericolul real (haitele din teren) să fie diminuat. Aceeași primărie a capturat aproximativ 800 de câini între 2019 și începutul acestui an, însă nu a investit aproape deloc în măsurile obligatorii care ar fi prevenit astfel de tragedii: sterilizarea și microciparea câinilor din comunitate și responsabilizarea proprietarilor prin campanii de informare. O singură campanie de sterilizare și una informare în ultimii 5 ani.

Proiectul ignoră prevederi conexe (limite teritoriale, regimul eutanasierii exclusiv pentru câinii din adăposturi publice, etc), generând contradicții și un act normativ lipsit de claritate și coerență.