Vetmedan și Primăria Poienarii Burchii: câini vii într-un document, morți în altul

O soluție umană anunțată de primărie

Poienarii Burchii este o comună din Prahova ca multe altele. O comunitate cu probleme vechi, vizibile și greu de ignorat: infrastructură precară, lipsă de implicare din partea autorităților și, printre acestea, o problemă devenită cronică - câinii fără stăpân.

Pe străzile comunei, prezența câinilor abandonați sau nesterilizați nu era o situație nouă, nici una apărută peste noapte. Era rezultatul anilor de lipsă de prevenție, de lipsă de controale, de absență a campaniilor susținute de sterilizare și de lipsă de responsabilitate. În locul unei strategii reale, construite pe prevenție și colaborare cu cei care lucrau deja în teren, autoritățile locale au ales să prezinte capturarea câinilor drept soluția salvatoare.

Pe 31 ianuarie 2025, la ora 12:00, primarul comunei Poienarii Burchii, Gheorghe Ionuț, anunța, într-o postare pe Facebook, că a găsit o soluție pentru câinii de pe străzile comunei. O soluție pe care o prezenta drept una umană, prin care animalele urmau să fie ridicate, tratate și îngrijite corespunzător. În realitate, la ora la care primarul publica această informare, acțiunea de capturare era deja aproape de final, iar majoritatea câinilor fuseseră deja ridicați de Lazăr Daniel, administratorul Vetmedan.

Informația a putut fi descoperită ulterior prin consultarea registrului oficial al Vetmedan.

Mai mult, acesta anunța că, pentru rezolvarea pe termen lung a problemei, în lunile următoare urma să înceapă o campanie de informare, sterilizare și microcipare, derulată în colaborare cu mai multe ONG-uri.

Declarația venea într-un context în care, în aceeași comună, două asociații de protecție a animalelor depuneau deja, de ani de zile, eforturi constante pentru reducerea abandonului: campanii gratuite de sterilizare, informare și intervenții directe pentru salvarea câinilor. În total, acestea ajunseseră la peste 5.000 de animale sterilizate din fonduri proprii, într-o comună cu doar 4.631 de locuitori. De-a lungul anilor, aceleași asociații preluaseră de pe străzile și câmpurile comunei sute de câini, fără să primească vreun sprijin din partea primăriei.

În același timp, anumiți reprezentanți ai autorității locale acuzau repetat asociațiile - prin sesizări către DSVSA Prahova și BPA Prahova, dar și pe rețelele sociale - că ar fi responsabile pentru prezența câinilor fără stăpân în comună. Astfel, în loc să fie sprijinită sau recunoscută, munca voluntarilor era tratată ca o problemă, iar responsabilitatea autorităților era mutată asupra celor care încercau să reducă fenomenul. Inclusiv în postarea primarului apărea referirea la „cei care duc iubirea pentru animale la extrem” și care ar fi îngreunat activitatea de capturare a lui Lazăr Daniel.

Astfel, deși declarația primarului prin care anunța acțiunea de capturare părea, la prima vedere, o dovadă de responsabilitate și de preocupare pentru o soluție pe termen lung, în contextul concret ea scotea la iveală contradicții majore, care puneau sub semnul întrebării întreaga viziune a administrației locale.

În acest cadru, colaborarea cu Vetmedan a fost prezentată drept soluția prin care comuna urma să „scape”, cel puțin temporar, de câinii fără stăpân. În realitate, lipsa de implicare și de prevenție de până atunci părea să fi făcut „necesară” o nouă intervenție de capturare realizată de unul dintre cei mai sângeroși hingheri ai României - un operator în al cărui adăpost au murit, în mai puțin de trei ani, peste 15.000 de câini.

Consecințele acestei „soluții” urmau să fie ascunse în spatele unor documente contradictorii.

Este de menționat și faptul că autoritățile locale știau că legislația nu permitea transportul câinilor în afara județului și că, în contextul gestionării câinilor fără stăpân, nu era permisă semnarea deciziilor de eutanasiere pentru câini aflați în adăposturi private. Cu toate acestea, pe 7 februarie 2025, primăria l-a desemnat pe Lazăr Daniel drept împuternicit al primarului pentru semnarea deciziilor de eutanasiere.

Soluția Vetmedan

În aceeași zi, însă cu câteva ore înainte ca primarul să le transmită locuitorilor să își țină câinii în curți, Lazăr Daniel, medicul veterinar și administrator al S.C. Vetmedan S.R.L., a venit în comuna Poienarii Burchii și a capturat mai mulți câini fără stăpân, descriși de primar drept „periculoși”. Numărul exact al animalelor capturare părea, la acel moment, necunoscut.

Pentru că fuseseră identificate soluții pentru salvarea câinilor, mai mulți voluntari au încercat să afle numărul real al animalelor capturate, astfel încât să se poată organiza logistic (distanța dintre Poienarii Burchii și Suraia, localitatea în care fuseseră transportați câinii capturați, era de peste 200 de kilometri).

Reprezentantul autorității locale, în acest caz viceprimarul Manea Gabriel, le-a transmis că, pentru a primi un răspuns privind numărul câinilor capturați, era necesară depunerea unei solicitări scrise către primărie.

Blocajul instituțional și comunicarea cu Vetmedan

Deși, potrivit Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, astfel de informații puteau fi comunicate și verbal, voluntarii au transmis totuși cererea scrisă, solicitând un răspuns rapid. Urgența era evidentă: câinii ajunseseră într-un adăpost în care animalele erau eutanasiate pe bandă rulantă, iar termenul legal de 14 zile lucrătoare începuse deja să curgă.

Răspunsul a venit însă tocmai în ultima zi legală și nu conținea numărul câinilor capturați. Viceprimarul Manea Gabriel, cel care a semnat adresa, a transmis că nu deține informațiile solicitate - inclusiv numărul câinilor ridicați - și că acestea trebuie obținute de la Vetmedan, către care a redirecționat solicitarea.

Mențiune importantă: răspunsul viceprimarului, potrivit căruia nu cunoștea numărul câinilor capturați, venea în contextul în care, conform documentelor oficiale puse la dispoziție ulterior chiar de către primărie, acesta semnase procesul-verbal care conținea numărul câinilor capturați de Vetmedan și anume 54. Prin urmare, cunoștea în mod direct această informație, însă a declarat în acte oficiale, parafate de primărie, că nu are cunoștiință de acest număr.

În paralel, pentru că dialogul cu reprezentanții primăriei se blocase, unul dintre voluntari a început să comunice direct cu Lazăr Daniel, reprezentantul Vetmedan, în încercarea de a demara procedura de adopție a câinilor capturați.

Primele adopții și promisiunile făcute voluntarilor

Din acel moment, au urmat mai multe amânări din partea lui Lazăr Daniel (confirmate toate prin înregistrări audio). Acesta invoca diverse motive pentru întârzierea procedurilor de adopție, inclusiv vremea rece sau lipsa de timp.

În cele din urmă, pe 17 februarie, cu două zile înainte ca termenul legal de 14 zile lucrătoare să fie împlinit, voluntarii au fost invitați la adăpostul din Suraia, județul Vrancea, pentru a ridica primii câini pe care Lazăr Daniel îi oferea spre adopție: puii și câinii deja sterilizați.

De acolo au fost preluați 31 de câini, cu promisiunea că restul de 22 de câini (un alt câine fusese între timp adoptat de altcineva) vor putea fi ridicați în cel mai scurt timp posibil. Având în vedere că termenul de 14 zile lucrătoare se apropia de final, Lazăr Daniel le-a dat asigurări voluntarilor că animalele nu vor păți nimic și că vor putea fi adoptate chiar și după depășirea termenului, în cazul în care timpul nu îi va permite să pregătească animalele pentru adopție mai devreme.

Ca notă, toți puii preluați în acea zi, 16 la număr, au fost transportați direct către un cabinet veterinar, unde au rămas internați. Printre altele, aceștia au fost testați pozitiv pentru parvoviroză, o boală adesea fatală pentru pui. Acest detaliu poate explica de ce, în fotografiile de promovare a câinilor publicate pe site-ul Vetmedan, puii apar foarte rar, spre deloc, deși, mulți dintre câinii capturați de Lazăr Daniel, erau pui (exemplu: în trimestrul II al anului 2025, potrivit datelor transmise de DSVSA Vrancea, aproape jumătate dintre câinii capturați erau pui).

Taxa de 9.282 de lei impusă de Lazăr Daniel pentru întârzierile pe care tot el le provocase

După noi amânări din partea lui Lazăr Daniel, situația s-a schimbat: acesta a refuzat să mai comunice cu voluntarii, susținând că, atâta timp cât aceștia nu adoptă câinii personal - adopția urma să fie făcută printr-o asociație - nu are motive să discute cu ei. Deși, până atunci, situația fusese exact aceeași: voluntarii comunicau în numele asociației.

Ulterior, reprezentantul asociației care urma să adopte câinii a intervenit direct. Spre surprinderea tuturor celor implicați, Lazăr Daniel, administratorul Vetmedan, a condiționat adopția celor 22 de câini de plata unei taxe de cazare pentru zilele scurse după depășirea termenului legal. O depășire care i se datora exclusiv lui, acesta tergiversând întregul proces prin invocarea unor motive subiective.

Deși nedreaptă și ilegală, taxa de 9.282 de lei a fost achitată de asociație către Vetmedan pentru salvarea animalelor. Suma includea și costurile impuse pentru adopția altor patru câini din acel lagăr.

Vetmedan declară „0 mortalități”

Între timp, înainte de finalizarea procedurii de adopție pentru cei 22 de câini rămași în adăpost, pe 6 martie 2025, Lazăr Daniel a transmis către primărie situația oficială aferentă câinilor capturați.

În document, acesta a declarat că nu a fost înregistrată nicio mortalitate în rândul celor 54 de câini capturați și că toți câinii au fost vaccinați antirabic și deparazitați intern.

Documentul oficial menționează, așadar, 0 mortalități, 0 eutanasieri și 54 de vaccinări și deparazitări, servicii care urmau să fie taxate primăriei.

Registrul transmis de DSVSA Vrancea: cele 0 mortalități sunt, de fapt, 13

Ulterior finalizării adopțiilor, în urma obținerii de la DSVSA Vrancea a registrului oficial pentru câinii capturați din Poienarii Burchii, documentul a arătat că declarațiile făcute de Lazăr Daniel, atât în comunicarea cu Primăria Poienarii Burchii, cât și în comunicarea cu voluntarii, erau false.

Astfel, registrul oficial, completat și semnat chiar de către Lazăr Daniel, arată că, din cei 54 de câini capturați, 13 au decedat în adăpost în perioada 31.01.2025 - 07.02.2025, adică înainte de oferirea spre adopție a primilor 31 de câini și înainte de comunicarea oficială din 6 martie 2025, prin care acesta declarase inexistența vreunei mortalități.

Aceste decese apar înregistrate și în RECS în cazul câinilor microcipați (7), ceea ce confirmă caracterul oficial și verificabil al informațiilor.

Astfel, 6 dintre câini au murit chiar în ziua capturării, cel mai probabil pe fondul stresului extrem provocat de capturare și transport. Potrivit aceluiași registru, între momentul capturării primului câine și momentul cazării în adăpost au trecut mai mult de 8 ore. Ceilalți 7 câini au murit în săptămâna următoare.

În același timp, Lazăr Daniel continua să le comunice voluntarilor că toți câinii capturați din Poienarii Burchii sunt bine și sănătoși.

Conform aceluiași registru, niciunul dintre cei 13 câini decedați nu fusese vaccinat și deparazitat, în contradicție directă cu declarația oficială transmisă primăriei pe 6 martie, care menționa că toți cei 54 de câini fuseseră vaccinați și deparazitați.

Întrebarea-cheie: de unde proveneau cei 13 câini dați spre adopție ca fiind din Poienarii Burchii?

În cele din urmă, pe 24 martie 2025, Lazăr Daniel a oferit spre adopție și restul de 22 de câini din cei 54 de câini declarați ca provenind din capturarea de la Poienarii Burchii.

Având în vedere că 13 dintre cei 54 de câini capturați la 31 ianuarie 2025 au murit în adăpost înainte de a fi adoptați, întrebarea este: de unde proveneau cei 13 câini care au fost ulterior oferiți spre adopție și înregistrați în RECS ca fiind din Poienarii Burchii?

Un caz care dezvăluie vulnerabilitatea unui sistem profund corupt

Cazul Poienarii Burchii arată cât de vulnerabil este un sistem în care trasabilitatea animalelor, veridicitatea documentelor transmise autorităților și modul în care sunt gestionate capturările câinilor fără stăpân nu sunt verificate riguros.

Mai mult decât atât, acest caz expune consecințele lipsei de implicare reale a autorităților locale - în acest caz, a Primăriei Poienarii Burchii - în gestionarea câinilor fără stăpân. Atunci când primăriile nu își asumă responsabilitatea, nu verifică serviciile pe care le contractează și nu oferă transparență cetățenilor, se creează cadrul perfect pentru abuzuri: asupra animalelor, asupra banilor publici și asupra comunităților care cer soluții reale, nu operațiuni opace care produc efecte doar pentru moment.

Dincolo de cifre, registre și răspunsuri oficiale, în centrul acestei situații rămân 13 câini care au murit în adăpost în doar câteva zile, în timp ce autorităților li se comunica oficial că nu fusese înregistrată nicio mortalitate. Ulterior, alți 13 câini au fost oferiți spre adopție în locul lor, fiind declarați în mod fals ca provenind din capturarea de la Poienarii Burchii.

Câinii care au ieșit vii din adăpost pot fi considerați „norocoșii” unui sistem corupt construit în jurul gestionării câinilor fără stăpân - un sistem susținut prin contracte publice, tolerat de instituții precum ANSVSA și prea rar verificat cu adevărat de autoritățile responsabile.

Cei 13 câini care chiar fuseseră capturați din Poienarii Burchii și care au murit înainte să mai poată fi salvați au devenit, în documente, doar o evidență trecută într-un registru. În realitate, ei fac parte dintr-un tablou mult mai amplu: sute de mii de câini care, în ultimii ani, au murit sau au fost uciși în adăposturi autorizate de ANSVSA - locuri care ar trebui să ofere protecție, dar care funcționează adesea ca spații ale abandonului instituțional, ale corupției morale și administrative. Pentru câini, ele au fost și rămân doar spații ale chinului și ale morții.

Pentru persoanele implicate în lupta cu acest sistem corupt, Poienarii Burchii nu este un caz izolat, ci încă o dovadă a unui mecanism în care câinii fără stăpân devin simple intrări în registre, obiectul unor proceduri opace și al unor contracte publice, în timp ce moartea poate fi mascată prin formulare, iar animalele pot fi înlocuite unele cu altele ca o marfă.

După 4 acțiuni de capturare, în care peste 120 de câini au fost transportați la adăpostul Vetmedan, iar o parte dintre ei au fost uciși, străzile comunei arată la fel: gropi, câini și o administrație care nu își asumă obligațiile impuse prin lege și care nu aplică niciun fel de măsuri preventive.

Localnicii din Poienarii Burchii nu au beneficiat nici până astăzi de campaniile de informare și sterilizare gratuită promise de primar în ianuarie 2025. În schimb, în aceeași perioadă, asociațiile din zonă, au sterilizat gratuit peste 350 de animale, fără niciun sprijin din partea primăriei.

Este important de menționat că niciunul dintre cei 54 de câini nu s-a dovedit agresiv sau periculos, așa cum declara primarul. În realitate, acești câini erau victimele unei autorități locale inerte, care, ani de zile, nu a făcut nimic pentru a ține sub control abandonul și lipsa de responsabilitate a localnicilor care nu își sterilizau animalele, iar apoi aruncau puii nedoriți la marginea comunei. În cele din urmă, aceiași câini ajungeau să fie alungați cu pietre pentru simplul fapt că îndrăzneau să se apropie prea mult de aceiași localnici în speranța ca vor primi un colț de pâine. Iar frica lor - rezultatul firesc al abuzului și al alungării repetate - era interpretată de aceiași localnici drept agresivitate.