Întrebări și răspunsuri despre responsabilitățile autorităților în gestionarea câinilor fără stăpân

1. Legislație și terminologie
2. Obligațiile autorităților / Chestiuni generale
3. Situația curentă
4. Eutanasierea câinilor fără stăpân
5. Transportarea câinilor fără stăpân și amplasarea adăposturilor

• OUG nr. 155/2001, cu modificările și completările ulterioare
• Normele de aplicare ale OUG nr. 155/2001, aprobate prin HG nr. 1059/2013, cu modificările și completările ulterioare
• OUG nr. 55/2002 privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi
• Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor, cu modificările și completările ulterioare

• Câine fără stăpân: orice câine crescut, adăpostit sau aflat pe domeniul public, în locuri publice ori în spațiile adiacente acestora, care se găsește în afara proprietății stăpânului sau deținătorului, fără control, nesupravegheat, liber sau abandonat, indiferent dacă este sau nu identificat prin microcip. Conform art. 7 alin. (1) din OUG nr. 55/2002, consiliile locale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân.
• Serviciul public de gestionare a câinilor fără stăpân: serviciu înființat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale (UAT), având ca scop gestionarea eficientă a populației de câini fără stăpân.
• Adăpost public: adăpost înființat la nivelul fiecărui UAT pentru a deservi serviciul public de gestionare a câinilor fără stăpân.
• Adăpost privat: adăpost aparținând unei persoane juridice, asociații sau fundații care desfășoară activități în domeniul protecției animalelor.
• Operator al serviciului public de gestionare a câinilor fără stăpân: persoană juridică, de drept public sau privat, care deține competența și capacitatea necesare pentru prestarea serviciilor în domeniul protecției animalelor și căreia i-a fost delegată, încredințată sau concesionată activitatea de gestionare a câinilor fără stăpân (conform art. 2 lit. n) din HG nr. 1059/2013).

Gestionarea câinilor fără stăpân reprezintă ansamblul măsurilor și acțiunilor prin care autoritățile publice urmăresc controlul populației de câini fără stăpân. Aceste acțiuni includ, în principal:

1. Sterilizarea tuturor câinilor de rasă comună, conform art. 39 alin. (1) din HG nr. 1059/2013 în scopul stopării înmulțirii necontrolate și a prevenirii abandonului. În acest scop, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București, precum și consiliile județene pot asigura, din bugetele proprii, subvenționarea costurilor de sterilizare, în temeiul art. 2^1 alin. (1) din OUG nr. 155/2001.
2. Responsabilizarea deținătorilor legali prin microciparea tuturor câinilor, conform art. 8 alin. (4) din OUG nr. 155/2001. Această măsură are rolul de a facilita identificarea animalelor și de a preveni abandonul, întrucât fiecare câine poate fi asociat direct cu proprietarul său. Pentru sprijinirea aplicării acestei obligații, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București și consiliile județene pot finanța, din bugetele proprii, costurile de identificare și înregistrare a câinilor, în temeiul art. 2^1, alin. (1) din OUG nr. 155/2001.
3. Capturarea câinilor care circulă neînsoțiți pe domeniul public și cazarea acestora în adăposturi publice, unde sunt supuși procedurilor legale de identificare, sterilizare, vaccinare, revendicare sau, după caz, adopție. Eutanasierea poate fi dispusă doar ca ultimă soluție în situația în care autoritatea locală nu dispune de spațiu și resurse pentru menținerea animalelor în adăpost și numai după o promovare corespunzătoare pentru adopție.

• să înființeze serviciul public de gestionare a câinilor fără stăpân, conform art. 1 alin. (1) din OUG nr. 155/2001.
• să amenajeze și să suplimenteze, din fonduri proprii, în funcție de necesități, adăpostul public care deservește serviciul public de gestionare a câinilor fără stăpân. Expresia „în funcție de necesități” se referă la dimensionarea adăpostului, nu la posibilitatea de a-l amenaja sau nu. În acest sens, OUG nr. 155/2001, art. 2 alin. (1), instituie o obligație expresă, prin utilizarea sintagmei „au obligația de a”.
• să înființeze, prin serviciul public specializat, Registrului de evidență a câinilor fără stăpân capturați de pe raza unității administrativ-teritoriale, conform art. 1 alin. (3) din OUG nr. 155/2001.
• să evalueze semestrial, prin intermediul serviciului public specializat, numărul de câini fără stăpân existenți pe raza unității administrativ-teritoriale, conform art. 11 din HG nr. 1059/2013.
• să întocmească semestrial, prin serviciul public specializat, planuri de acțiune pentru gestionarea câinilor fără stăpân, în conformitate cu art. 11 din HG nr. 1059/2013, care trebuie să includă, printre altele:
  • evaluarea numărului de câini fără stăpân sterilizați și nesterilizați de pe raza teritoriului;
  • capacitatea totală de cazare și capacitatea destinată câinilor adoptați la distanță;
  • descrierea acțiunilor ce urmează a fi întreprinse;
  • termenele precise pentru aplicarea măsurilor prevăzute.
• să transmită trimestrial către DSVSA, prin intermediul serviciului public specializat, datele privind câinii fără stăpân capturați, revendicați, adoptați, adoptați la distanță, eutanasiați sau menținuți în adăposturi publice, conform art. 50, al. (1) din HG 1059/2013.
• să promoveze câinii capturați în vederea revendicării și adopției, în conformitate cu prevederile art. 16 și 17 din HG nr. 1059/2013. Printre altele, acest lucru presupune și crearea unor website-uri special dedicate și organizarea periodică a unor târguri de adopție. Atenție: emiterea deciziilor de eutanasiere fără o promovare reală a animalelor pentru revendicare și adopție reprezintă o încălcare a legii
• în calitate de proprietari ai câinilor fără stăpân conform art. 7 alin. (1) din OUG nr. 55/2002, Consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului București sunt supuse obligațiilor de asigurare a bunăstării animalelor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 205/2004. Astfel, acestea au obligația de a asigura tuturor câinilor fără stăpân, atât celor aflați în adăposturi publice, cât și celor de pe teritoriul unității administrativ-teritoriale:
  • un adăpost corespunzător;
  • hrană și apă suficiente;
  • posibilitatea de mișcare adecvată;
  • îngrijire și atenție;
  • asistență medicală.

Atât OUG nr. 155/2001, cât și HG nr. 1059/2013 desemnează în mod expres Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) ca principala autoritate responsabilă cu verificarea aplicării legislației speciale, în colaborare cu organele abilitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și cu organizațiile de protecție a animalelor.

• Conform art. 1 alin. (4) din OUG nr. 155/2001: „Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, verifică modul de aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență de către unitățile administrativ-teritoriale.”
• Conform art. 52 alin. (1) din HG nr. 1059/2013: „Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin organele abilitate, în colaborare cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale pentru protecția animalelor, monitorizează aplicarea prezentelor norme metodologice.”
• Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 205/2004: „Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor reprezintă autoritatea națională în domeniul protecției animalelor.”
• Conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 205/2004: „Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Ministerul Afacerilor Interne, prin organele abilitate, în colaborare cu reprezentanții organizațiilor de protecție a animalelor, monitorizează aplicarea prezentei legi.”

Conform raportului RompetID (Raport RECS 2014–2025), în perioada 2014–2025 au fost înregistrați în Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân (RECS), prin microcipare, un număr total de 5.318.381 de câini.

Dintre aceștia, mai puțin de 5% figurează ca fiind sterilizați - adică doar 265.325 de câini.

Acest procent redus indică o problemă structurală majoră în implementarea politicilor de control al reproducerii câinilor cu stăpân, principala sursă a fenomenului de abandon.

Conform art. 40 și art. 43 alin. (2) din HG nr. 1059/2013, sterilizarea câinilor trebuie consemnată obligatoriu atât în Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân (RECS), cât și în carnetul de sănătate al animalului.

Cauza principală o reprezintă lipsa unei abordări preventive din partea autorităților. În ultimii 24 de ani, politicile publice - atât la nivel central, cât și local - s-au concentrat aproape exclusiv pe capturarea, cazarea și eutanasierea câinilor fără stăpân, în loc să se axeze pe eliminarea cauzei reale a problemei: abandonul puilor nedoriți proveniți din câini nesterilizați.

O singură femelă nesterilizată poate fi sursa a mii de câini fără stăpân. În doar cinci ani, prin reproducere directă și indirectă (prin urmași), populația rezultată poate ajunge la peste 7.000 de exemplare - un efect exponențial care arată cât de importantă este sterilizarea în gestionarea câinilor fără stăpân.

Prin urmare, fără investiții consecvente în sterilizare, identificare și educație publică, problema câinilor fără stăpân nu poate fi rezolvată - indiferent de sumele alocate pentru capturare sau eutanasiere.

Potrivit OUG nr. 155/2001, HG nr. 1059/2013, precum și a unor decizii ale Curții Constituționale a României (CCR) care clarifică aplicarea acestor acte normative, autoritățile locale nu au obligația legală de a eutanasia câinii fără stăpân după expirarea celor 14 zile lucrătoare de cazare în adăpostul public, ci doar o opțiune legală de ultim resort.

Legea oferă doar posibilitatea de a recurge la eutanasiere, numai în ultimă instanță și numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1. Au fost respectați toți pașii prevăzuți la art. 16 și 17 din HG nr. 1059/2013 privind promovarea câinilor pentru revendicare și adopție;
2. Autoritatea locală nu dispune de fonduri suficiente pentru întreținerea câinilor în adăpost, deși a depus toate eforturile pentru a le asigura;
3. Autoritatea locală nu dispune de capacități de cazare suficiente, deși a întreprins demersurile necesare pentru suplimentarea acestora;
4. Câinii se află în adăpostul public aflat în administrarea serviciului specializat al unității administrativ-teritoriale.

Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, împuternicitul primarului poate emite o decizie individuală de eutanasiere pentru fiecare câine, în baza art. 7 alin. (3) din OUG nr. 155/2001, prin care constată că toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse corespunzător.

Cu toate acestea, datele actuale arată o realitate contrară prevederilor legale: peste 70% dintre câinii capturați sunt eutanasiați fără parcurgerea tuturor etapelor obligatorii stabilite de lege. Printre cele mai frecvente nereguli se numără:

• Lipsa promovării reale a câinilor: numeroase primării și operatori nu dețin un website dedicat promovării câinilor pentru revendicare și adopție.
• Eutanasierea în adăposturi private: peste 70% dintre câinii pentru care s-au semnat decizii de eutanasiere în ultimii trei ani se aflau în adăposturi private, deși legislația prevede că astfel de decizii pot fi emise exclusiv pentru câinii din adăposturile publice.
• Numeroși împuterniciți ai primarilor semnează deciziile imediat după expirarea termenului legal de 14 zile lucrătoare, fără respectarea obligației de a depune toate diligențele necesare pentru asigurarea resurselor bugetare și logistice destinate menținerii câinilor în adăpost.

Potrivit articolului 35 alin. (2) din HG nr. 1059/2013, împuternicitul primarului poate semna decizii de eutanasiere „exclusiv pentru câinii fără stăpân din adăposturile publice administrate de serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, respectiv de operatorii serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.”

Cuvântul „exclusiv”, conform definiției din DEX („cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând”), restrânge expres aplicabilitatea acestei măsuri doar la adăposturile publice, nepermițând interpretări extinse asupra altor tipuri de adăposturi.

Această interpretare este susținută și de Adresa ANSVSA nr. 7457/29.05.2025, care confirmă că deciziile de eutanasiere pot fi emise doar pentru câinii aflați în adăposturi publice.

Autoritățile competente par să fi acceptat tacit această situație, fără a interveni pentru a corecta practicile ilegale de eutanasiere din adăposturile private. Pe scurt, asistăm la o complicitate tăcută care duce la risipirea banilor publici pe soluții inumane, ilegale și ineficiente.

Conform statisticilor, în prezent, peste 70% dintre câinii fără stăpân eutanasiați în baza deciziilor semnate de împuterniciți ai primarilor se află în adăposturi private, nu publice (perioada ianuarie 2023 - martie 2025).

Legislația specială precizează în mod explicit că: “Operatorii serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân au obligația de a transporta și adăposti câinii capturați numai în adăposturile publice pe care le administrează.” (art. 5, alin. (5) din HG 1059/2013).

Cu toate acestea, datele actuale arată o realitate contrară prevederilor legale: peste 60% dintre câinii capturați de pe raza UAT-urilor de către operatorii serviciilor publice de gestionare a câinilor fără stăpân sunt transportați în adăposturi private, nu publice.

Deși legislația nu stabilește distanțe exacte, cu excepția municipiului București, aceasta prevede limite explicite privind amplasarea adăposturilor în care pot fi transportați câinii capturați de pe raza unei unități administrativ-teritoriale.

HG nr. 1059/2013, la art. 5, alin. (5), prevede că în adăposturile publice pot fi adăpostiți câinii fără stăpân capturați din următoarele zone, același articol stabilind totodată că transportul acestora poate fi efectuat de operatori numai către adăposturi publice:

1. de pe raza unității administrativ-teritoriale care a amenajat adăpostul
2. prin excepție, din unitățile administrativ-teritoriale vecine
3. prin excepție, din unitățile administrativ-teritoriale aflate pe raza aceluiași județ

De asemenea, art. 12, alin. (5) din același act normativ precizează că: „Este interzisă mutarea câinilor fără stăpân din zona în care se află în altă zonă.”

Deși articolul poate fi interpretat în mai multe moduri, coroborarea sa cu articolul 5 și cu prevederile menționate anterior indică intenția clară a legiuitorului: transportarea și cazarea câinilor fără stăpân nu trebuie realizată la distanțe mari față de locul capturării și trebuie făcută doar respectând limita județului. Această restricție are mai multe rațiuni importante:

1. Reducerea stresului și a riscului pentru animale în timpul transportului;
2. Respectarea dreptului cetățenilor de a adopta câinii din propria zonă;
3. Asigurarea posibilității de revendicare a câinilor pierduți și capturați de pe raza localității lor

Cu toate acestea, datele actuale arată o realitate contrară prevederilor legale: foarte mulți din câinii capturați de pe raza UAT-urilor de către operatorii serviciilor publice de gestionare a câinilor fără stăpân sunt transportați în adăposturi aflate în afara localității sau chiar a județului de capturare, uneori la distanțe și de peste 300km.