O comparație în cifre a rezultatelor gestionării câinilor fără stăpân în adăposturile private față de cele publice.

3x mai multe eutanasieri

Deși eutanasierea administrativă la termen a câinilor din adăposturile private este interzisă de legislația specială, 57% dintre câinii ajunși în aceste lagăre au fost eutanasiați, comparativ cu doar 19% dintre câinii ajunși în adăposturile publice.

2x mai putine adoptii

În lagărele private, doar 30% dintre câini au fost adoptați, majoritatea fiind preluați de ONG-uri care încercau să îi salveze de la eutanasierea iminentă. În contrast, 61% dintre câinii din adăposturile publice au plecat în adopție, o rată de peste două ori mai mare.

Lagărele private: încălcări ale legii, lipsă de transparență și primării care fug de responsabilitate

80% +

dintre autoritățile locale care au contractat servicii cu lagărele private nu au implementat măsuri de prevenție, ignorând inclusiv obligațiile prevăzute expres de lege.

80% +

dintre primăriile care au contractat servicii cu lagărele private nu cunosc soarta câinilor capturați și nu pot spune câți au fost adoptați, eutanasiați sau au murit.

30% +

dintre primăriile care au contractat servicii cu lagărele private nu și-au înființat serviciul public de gestionare a câinilor fără stăpân, deși legea le obligă să facă acest lucru din 2002.

Cine a permis perpetuarea acestor abuzuri?

DSVSA-urile județene aveau obligația să verifice respectarea legii și să intervină atunci când constatau încălcări. În schimb, în numeroase cazuri, nu doar că au tolerat practicile ilegale, ci le-au și girat prin autorizații, controale superficiale și răspunsuri oficiale, creând o aparență de legalitate pentru lagăre private precum Vetmedan sau Dăeni.

ANSVSA are atribuții de coordonare și control asupra DSVSA-urilor județene. Prin urmare, fie își asumă eșecul grav al propriului sistem de supraveghere, fie ia măsuri concrete împotriva celor responsabili. Continuarea acestor practici, în ciuda încălcărilor documentate, nu mai poate fi justificată prin simpla lipsă de informare.

De ani de zile, DSVSA-urile au ignorat sau au verificat doar formal respectarea unor obligații fundamentale, contribuind astfel la perpetuarea unui sistem bazat pe capturare și ucidere, în detrimentul prevenției și protecției animalelor:

• Au girat un sistem în care promovarea câinilor pentru adopție și revendicare este excepția, nu regula.

  Deși încă din 2021 ANSVSA solicita DSVSA-urilor să verifice respectarea acestor obligații de către serviciile publice și adăposturi, în iulie 2026 doar 5 dintre cele 123 de adăposturi analizate respectau integral prevederile legale. O obligație esențială pentru salvarea câinilor a rămas, în majoritatea cazurilor, neaplicată.

• Nu au verificat întocmirea și aplicarea planurilor obligatorii de acțiune.

  DSVSA-urile nu au verificat sistematic dacă autoritățile locale întocmesc planurile prevăzute de lege și, mai ales, dacă aplică măsurile preventive obligatorii. Astfel, numeroase primării au continuat să finanțeze capturări repetate, fără să acționeze asupra cauzelor abandonului și înmulțirii necontrolate.

• Au girat neînființarea serviciilor publice de gestionare.

  Au tolerat situații în care autoritățile locale contractau capturarea câinilor fără să își fi organizat în prealabil serviciul public obligatoriu. În unele cazuri, au acceptat inclusiv formule de gestionare în afara cadrului legal, prin asociații.

• NU au sancționat neîndeplinirea obligației de amenajare a adăposturilor publice.

  Deși această obligație există din 2001, la nivel național au existat doar 123 de adăposturi publice, raportat la 3.186 de UAT-uri, unele dintre acestea fiind între timp închise. În loc să determine respectarea obligațiilor legale, DSVSA-urile au tolerat ani la rând această situație, fără aplicarea sistematică a sancțiunilor prevăzute expres de lege, cuprinse între 10.000 și 20.000 de lei.

• Continuă să confunde gestionarea câinilor fără stăpân cu ecarisajul.

  Unele DSVSA-uri numesc și acum serviciile de gestionare a câinilor fără stăpân "servicii de ecarisaj", deși termenii desemnează activități fundamental diferite. DEX definește ecarisajul inclusiv ca stârpirea (uciderea) câinilor vagabonzi, în timp ce legislația specială folosește termenul doar în contextul neutralizării cadavrelor. Persistența acestei terminologii în documentele autorităților reflectă o mentalitate în care câinii sunt tratați ca animale de eliminat, nu ca ființe protejate de lege, iar capturarea și uciderea lor sunt considerate activități generatoare de venituri pentru operatori.

Această pasivitate instituțională, dublată în unele cazuri de rea-voință și de tolerarea deliberată a încălcărilor legii, a favorizat dezvoltarea lagărelor private și transformarea gestionării câinilor fără stăpân într-o afacere profitabilă, finanțată din bani publici și construită pe capturarea și uciderea sistematică a câinilor, fără rezultate reale și durabile pentru comunități.

Dovada eșecului acestui model este că majoritatea autorităților locale care au contractat astfel de servicii se confruntă și astăzi cu aceeași problemă a câinilor fără stăpân, în ciuda sumelor considerabile cheltuite.

DSVSA Vrancea și cazul Vetmedan: un exemplu concret de pasivitate și complicitate instituțională

Cazul Vetmedan de la Suraia demonstrează cât de devastatoare pot fi consecințele lipsei de control și ale complicității instituționale. În loc să asigure respectarea legii și supravegherea riguroasă a operatorului, DSVSA Vrancea a tolerat nereguli repetate, contribuind la dezvoltarea Vetmedan într-un adevărat lagăr de abatorizare a câinilor fără stăpân.

• Autorizarea repetată a unui adăpost neconform

  A autorizat în mod repetat un adăpost cu neconformități evidente, rezultate inclusiv din propriile documente de control.

• Avizarea unor proceduri de eutanasiere contrare normelor profesionale

  A girat oficial proceduri de eutanasiere contrare ghidului Colegiului Medicilor Veterinari, inclusiv efectuarea eutanasierilor fără anestezie prealabilă.

• Aplicarea selectivă a legii în beneficiul operatorului

  A tratat același adăpost ca fiind public pentru a justifica eutanasierea administrativă a câinilor și privat pentru a-l scuti de obligațiile legale privind accesul vizitatorilor. Practic, DSVSA Vrancea a schimbat interpretarea statutului juridic al adăpostului în funcție de ceea ce era mai avantajos pentru Vetmedan.

• Lipsa controlului asupra trasabilității câinilor

  Nu a verificat corespunzător trasabilitatea câinilor, tolerând depășiri masive ale capacității autorizate și situații care indică uciderea sistematică a câinilor ajunși în adăpost.

• Suspiciuni privind divulgarea anticipată a controalelor

  Există indicii, inclusiv înregistrări audio, că inspectorii DSVSA Vrancea îl informau în avans pe administratorul Vetmedan, Lazăr Daniel, despre controalele pe care urmau să le efectueze.

• Relații personale care ridică suspiciuni de conflict de interese

  A tolerat relații personale care ridică suspiciuni serioase privind imparțialitatea controalelor și posibile conflicte de interese. Raluca Monica Aniței, director executiv al DSVSA Vrancea, este nașa administratorului Vetmedan, Lazăr Daniel, o legătură care pune sub semnul întrebării obiectivitatea instituției în autorizarea și supravegherea adăpostului.

În ciuda acestor nereguli și a celor mai mult de 15.000 de câini morți în lagăr, Vetmedan a fost reautorizat în octombrie 2026 de DSVSA Vrancea.

DSVSA Tulcea și lagărul privat din Dăeni

Un alt exemplu de aplicare selectivă a legii îl reprezintă DSVSA Tulcea, care a tolerat în mod repetat încălcări ale legislației în adăpostul privat de la Dăeni, permițând continuarea activității acestuia în ciuda neregulilor semnalate.

• Neînregistrarea câinilor în RECS.

  A acceptat neînregistrarea câinilor intrați în adăpost, deși legislația impune înregistrarea acestora în maximum 5 zile. Această practică a continuat nestingherită încă din 2024, în timp ce DSVSA Giurgiu a suspendat activitatea adăpostului ASPA Ivets inclusiv pentru nerespectarea aceleiași obligații.

• Nerespectarea obligațiilor de promovare pentru adopție.

  Nu a verificat eficient respectarea obligațiilor legale privind promovarea câinilor pentru adopție și revendicare. De exemplu, cei 18 câini capturați din Tecuci pe 14 octombrie 2026 nu figurau, nici astăzi, 29 octombrie, pe pagina oficială destinată adopțiilor.

• Acceptarea tranchilizării ca metodă standard de capturare.

  A considerat legală capturarea sistematică a câinilor prin tranchilizare, deși legislația interzice această metodă în mod uzual, ea fiind permisă doar în 3 situații expres prevăzute: capturarea câinilor foarte agresivi, a celor aflați în locuri inaccesibile sau a celor suspecți de rabie.

• Tolerarea nesterilizării câinilor din adăpost.

  Nu a intervenit pentru a preveni reproducerea necontrolată a câinilor aflați în adăpost, ajungându-se inclusiv la situații în care femele gestante au fătat în țarcuri.

• Tolerarea eutanasierilor administrative ilegale.

  A permis eutanasierea administrativă la expirarea termenului legal de adăpostire în perioada în care adăpostul era operat de WDR Vet Grup, deși art. 35 alin. (2) din HG nr. 1059/2013 reglementează emiterea acestor decizii exclusiv pentru câinii aflați în adăposturi publice, nu private.

Ce cerem ANSVSA

După 25 de ani în care s-au risipit fonduri publice și s-au ucis sute de mii de câini fără o soluție durabilă este timpul ca DSVSA-urile să răspundă pentru modul în care au permis ca acest sistem să funcționeze.

1. Verificarea reală a tuturor lagărelor private în care se practică eutanasierea administrativă la termen, precum și a DSVSA-urilor care le-au autorizat și supravegheat.
2. Oprirea imediată a practicilor ilegale din lagărele private, în primul rând a eutanasierii administrative la termen, realizată cu încălcarea legislației speciale privind gestionarea câinilor fără stăpân.
3. Tragerea la răspundere a persoanelor responsabile din cadrul DSVSA-urilor județene care au tolerat, justificat sau girat încălcările legii, inclusiv prin autorizări nejustificate, controale superficiale ori neaplicarea măsurilor legale.
4. Obligarea DSVSA-urilor la a verifica efectiv respectarea obligațiilor legale de către autoritățile locale, inclusiv organizarea serviciilor publice, amenajarea adăposturilor și aplicarea măsurilor de prevenție, cu sancționarea încălcărilor constatate.